Păduri de luncă întâlnite de-a lungul râurilor și pâraielor, pe soluri formate din aluviuni și inundate periodic. Aninul, frasinul și uneori sălciile dau aspectul caracteristic. Aceste păduri protejează malurile, filtrează apa și oferă adăpost multor viețuitoare. Păstrarea legăturii naturale dintre cursul de apă și luncă este esențială pentru menținerea lor.

În cadrul proiectului, habitatul este întâlnit în situl ROSCI0351.

Păduri de stejar și carpen caracteristice dealurilor, piemonturilor carpatice și unor zone de silvostepă din sud-estul Europei. În coronament se întâlnesc mai multe specii de stejar, carpen și uneori tei. Amestecul de influențe continentale și sudice le dă o floră aparte. Conservarea lor cere evitarea fragmentării și menținerea structurii naturale a pădurii.

În cadrul proiectului, habitatul este întâlnit în siturile ROSCI0335 și ROSCI0351.

Făgete dezvoltate pe soluri neutre sau slab acide, de regulă bogate în humus. Fagul domină coronamentul, iar în zona montană poate apărea alături de brad și molid. Primăvara, stratul ierbos este adesea bogat în flori de pădure. Habitatul depinde de continuitatea pădurii, de solul nederanjat și de păstrarea arborilor de vârste diferite.

În cadrul proiectului, habitatul este întâlnit în siturile ROSCI0335 și ROSCI0351.

Păduri de gorun și carpen din regiuni cu influență continentală. Alături de speciile dominante pot apărea stejarul pedunculat, teiul și arțarul. Stratul ierbos și arbuștii contribuie la diversitatea habitatului. Sunt importante ca refugiu și coridor pentru fauna forestieră, iar menținerea lor depinde de exploatări prudente și de păstrarea arborilor maturi și a lemnului mort.

În cadrul proiectului, habitatul este întâlnit în situl ROSCI0351.

Păduri de luncă formate în albia majoră a râurilor, unde inundațiile periodice și apa freatică modelează solul. Stejarul pedunculat, ulmii și frasinii sunt arborii caracteristici, iar subarboretul este de obicei bogat. Habitatul reduce efectele viiturilor, stabilizează lunca și oferă refugiu faunei. Regularizarea râurilor și izolarea luncii îi pot modifica profund funcționarea.

În cadrul proiectului, habitatul este întâlnit în situl ROSCI0351.

Zăvoaie de luncă dominate de salcie albă și plop alb, dezvoltate de-a lungul râurilor din bazinul mediteranean și al Mării Negre. Arborii formează galerii verzi care umbresc apa, fixează malurile și asigură hrană și adăpost. Habitatul depinde de dinamica naturală a inundațiilor și este afectat de tăieri, îndiguiri și înlocuirea vegetației native.

În cadrul proiectului, habitatul este întâlnit în siturile ROSCI0315 și ROSCI0434.

Pajiști stepice ale câmpiilor, podișurilor și dealurilor din vestul Mării Negre și de la Dunărea de Jos. Sunt dominate de ierburi rezistente la secetă, inclusiv colilii și păiușuri, alături de numeroase flori de stepă. Menținerea lor depinde de evitarea aratului, a construcțiilor și a împăduririi, precum și de un pășunat adaptat capacității terenului.

În cadrul proiectului, habitatul este întâlnit în siturile ROSCI0041, ROSCI0265, ROSCI0286 și ROSCI0335.

Tufărișuri de foioase specifice zonelor de stepă și silvostepă din regiunile pontică și sarmatică. Pot include porumbar, păducel, migdal pitic și alte plante adaptate la căldură și uscăciune. În Dobrogea apar comunități vegetale cu specii rare sau endemice. Habitatul este sensibil la desțelenire, incendiere, împădurire artificială și eliminarea completă a arbuștilor.

În cadrul proiectului, habitatul este întâlnit în siturile ROSCI0041, ROSCI0265, ROSCI0286 și ROSCI0335.

Amfibian de talie mică, recunoscut prin desenul roșu-negru de pe abdomen. Trăiește mai ales în zone joase umede: bălți însorite, lunci și pajiști inundabile, cu vegetație acvatică. În perioada de reproducere depinde de ape stătătoare permanente sau temporare. Dispariția bălților, regularizarea luncilor, poluarea și introducerea peștilor îi pot reduce habitatele.

În cadrul proiectului, specia este întâlnită în siturile ROSCI0265, ROSCI0309, ROSCI0315, ROSCI0351 și ROSCI0360.

Triton de talie mare, cu piele închisă la culoare și abdomen galben-portocaliu pătat. Primăvara se reproduce în iazuri, bălți și canale cu apă liniștită, iar în restul anului folosește pajiști, margini de pădure și alte locuri umede din apropiere. O rețea de bălți conectate și vegetația din jur sunt importante pentru deplasarea și supraviețuirea sa.

În cadrul proiectului, specia este întâlnită în siturile ROSCI0265, ROSCI0309, ROSCI0351 și ROSCI0360.

Triton asociat mai ales câmpiilor inundabile și zonelor joase din bazinul Dunării. Pentru reproducere folosește ape potrivite din apropierea mlaștinilor, pajiștilor inundabile și pădurilor de foioase. Supraviețuirea sa depinde de păstrarea legăturii dintre apă și habitatul terestru. Drenarea zonelor umede, fragmentarea și schimbarea regimului hidrologic sunt presiuni importante.

În cadrul proiectului, specia este întâlnită în situl ROSCI0315.

Stârc robust, cu penaj brun-gălbui, foarte bine camuflat în stuf. Este cunoscut mai ales după strigătul grav al masculului, auzit primăvara. Are nevoie de stufărișuri întinse, cu apă la bază și deranj redus, unde caută pești, amfibieni și nevertebrate. Drenarea, incendierea și recoltarea nepotrivită a stufului îi degradează habitatul.

În cadrul proiectului, specia este întâlnită în situl ROSPA0159.

Chiră mică a zonelor umede de câmpie, cu obraz alb caracteristic în penajul de vară. Cuibărește pe lacuri cu vegetație plutitoare și submersă bogată, dar folosește și mlaștini sau râuri lente. Culege insecte și alte animale mici de la suprafața apei. Drenarea și regularizarea apelor pot elimina rapid locurile de cuibărit.

În cadrul proiectului, specia este întâlnită în siturile ROSPA0159 și ROSPA0167.

Pasăre acvatică suplă, cu coadă bifurcată și cioc roșu, care prinde pești mici plonjând în apă. Cuibărește pe insule, bancuri de nisip sau maluri joase, lângă ape bogate în hrană. Este migratoare. Creșterea bruscă a nivelului apei, deranjul și pierderea suprafețelor fără vegetație pot distruge coloniile.

În cadrul proiectului, specia este întâlnită în situl ROSPA0159.

Ciocănitoare de talie medie, întâlnită frecvent în grădini, livezi, parcuri, sate și terenuri cu arbori răzleți. Caută insecte în scoarță și lemn, dar poate consuma și fructe sau semințe. Își sapă singură scorbura în arbori. Păstrarea pomilor bătrâni și evitarea îndepărtării tuturor arborilor uscați îi oferă hrană și locuri de cuibărit.

În cadrul proiectului, specia este întâlnită în siturile ROSPA0159 și ROSPA0167.

Cocorul este o pasăre foarte mare și elegantă, cu penaj predominant cenușiu, picioare și gât lungi și o pată roșie pe creștet. Folosește zone umede, pajiști și terenuri agricole, iar cuibul este ascuns adesea în vegetație deasă. Este cunoscut pentru strigătele puternice, asemănătoare unei trompete, și pentru dansurile spectaculoase din perioada de formare a perechilor.

În cadrul proiectului, specia este întâlnită în situl ROSPA0159.

Pasăre acvatică mare și excelentă scufundătoare, observată în România mai ales în sezonul rece, pe lacuri întinse, acumulări și uneori pe mare. Se hrănește în principal cu pești, pe care îi urmărește sub apă. Are corp alungit și picioare adaptate înotului. Poluarea apelor și deranjul în zonele de staționare pot afecta exemplarele aflate în migrație sau iernare.

În cadrul proiectului, specia este întâlnită în situl ROSPA0159.

Pasăre viu colorată, cu penaj albastru-turcoaz, specifică peisajelor calde și deschise, cu arbori răzleți, pășuni și terenuri agricole tradiționale. Cuibărește în scorburi sau cavități și se hrănește mai ales cu insecte mari. Dispariția arborilor bătrâni, uniformizarea terenurilor agricole și folosirea pesticidelor reduc atât locurile de cuib, cât și hrana disponibilă.

În cadrul proiectului, specia este întâlnită în situl ROSPA0167.

Stârc mare, cu penaj complet alb, gât lung și picioare înalte. Folosește lacuri, mlaștini, stufărișuri și câmpuri umede, unde prinde pești, amfibieni, insecte și alte animale mici. Poate fi observată în România pe tot parcursul anului. Arderea stufului, drenarea zonelor umede și deranjul din apropierea coloniilor îi afectează reproducerea.

În cadrul proiectului, specia este întâlnită în situl ROSPA0159.

Stârc suplu, alb, cu cioc negru și picioare închise la culoare. Este legat de lacuri, bălți, canale și ape puțin adânci, unde urmărește pești mici, amfibieni și nevertebrate. Cuibărește adesea în colonii mixte cu alți stârci. Păstrarea zonelor umede și limitarea deranjului în apropierea coloniilor sunt importante pentru reproducere.

În cadrul proiectului, specia este întâlnită în siturile ROSPA0159 și ROSPA0167.

Răpitoare zveltă a zonelor umede, observată adesea zburând jos deasupra stufărișurilor. Cuibărește în vegetație palustră densă și vânează păsări mici, mamifere, amfibieni și alte animale. Are nevoie de întinderi de stuf liniștite și de terenuri deschise pentru hrănire. Arderea stufului, drenarea și deranjul în sezonul de cuibărit îi afectează habitatul.

În cadrul proiectului, specia este întâlnită în siturile ROSPA0159 și ROSPA0167.

Răpitoare cu aripi lungi, observată mai ales deasupra pajiștilor, mlaștinilor și terenurilor agricole deschise. Zboară jos, căutând mamifere mici și păsări. În România este întâlnită în special în afara sezonului de cuibărit. Păstrarea terenurilor deschise cu vegetație naturală și reducerea deranjului în locurile de odihnă îi oferă condiții mai bune.

În cadrul proiectului, specia este întâlnită în situl ROSPA0167.

Pasăre mică, viu colorată, întâlnită lângă ape liniștite sau lent curgătoare, bogate în pești mici. Vânează de pe crengi ori alte puncte de observație, de unde plonjează în apă. Pentru cuib are nevoie de maluri naturale, abrupte și neacoperite de vegetație. Betonarea și regularizarea malurilor îi reduc locurile potrivite pentru reproducere.

În cadrul proiectului, specia este întâlnită în siturile ROSPA0159 și ROSPA0167.

Pasăre de baltă ușor de recunoscut prin picioarele foarte lungi, roz-roșiatice, și penajul alb-negru. Cuibărește în zone umede cu apă puțin adâncă, pe maluri joase sau insule. Se hrănește cu insecte, moluște și alte animale mici. Schimbările bruște ale nivelului apei, secarea habitatelor și deranjul pot distruge cuiburile.

În cadrul proiectului, specia este întâlnită în situl ROSPA0159.

Pasăre cântătoare de talie mică, specifică terenurilor deschise și calde, cu pajiști, culturi și arbori sau tufe răzlețe. Își caută hrana pe sol, consumând semințe și nevertebrate, mai ales în sezonul de reproducere. Este migratoare. Simplificarea peisajului agricol, dispariția marginilor cu vegetație și pesticidele îi reduc hrana și locurile de cuib.

În cadrul proiectului, specia este întâlnită în situl ROSPA0167.

Cea mai familiară rață sălbatică de la noi, adaptabilă la lacuri, bălți, râuri și canale, inclusiv în apropierea localităților. Masculul are cap verde în penajul de reproducere, iar femela este brun-marmorată. Se hrănește cu plante și nevertebrate acvatice. Calitatea apei și păstrarea vegetației de mal sunt importante pentru cuibărit și adăpost.

În cadrul proiectului, specia este întâlnită în situl ROSPA0167.

Rață scufundătoare de talie medie, cu penaj castaniu și ochi deschis la mascul. Preferă zone umede joase, bogate în vegetație palustră, cu luciu de apă și maluri mâloase. Hrana cuprinde plante și nevertebrate acvatice. Reducerea zonelor umede, arderea stufului și schimbarea nivelului apei în perioada cuibăritului sunt amenințări importante.

În cadrul proiectului, specia este întâlnită în situl ROSPA0159.

Sfrâncioc de talie medie, cu cap cenușiu și frunte neagră. Cuibărește în pajiști, pășuni și mozaicuri agricole cu arbori răzleți sau aliniamente, uneori și în livezi. Se hrănește mai ales cu insecte mari. Tăierea arborilor de pe marginea drumurilor și din pășuni, împreună cu pesticidele, îi reduce habitatul.

În cadrul proiectului, specia este întâlnită în situl ROSPA0159.

Pasăre de talie mică a pajiștilor și mozaicurilor agricole cu tufe. Masculul are spatele roșcat și o mască întunecată peste ochi. Vânează insecte mari și vertebrate mici, pe care uneori le fixează în spini. Îndepărtarea tuturor tufelor, intensificarea agriculturii și pesticidele reduc locurile de cuibărit și resursele de hrană.

În cadrul proiectului, specia este întâlnită în siturile ROSPA0159 și ROSPA0167.

Stârc de talie medie, activ mai ales la amurg și noaptea. Cuibărește în colonii, în vegetație bogată din apropierea lacurilor, râurilor și mlaștinilor, iar ziua stă adesea ascuns în arbori. Consumă pești mici, amfibieni și nevertebrate. Arderea vegetației, drenarea și deranjul coloniilor îi pot afecta reproducerea.

În cadrul proiectului, specia este întâlnită în siturile ROSPA0159 și ROSPA0167.

Cel mai mic stârc întâlnit la noi, discret și bine ascuns în vegetația de baltă. Preferă stufărișuri dese, cu apă la bază, uneori amestecate cu arbuști. Consumă insecte acvatice, pești mici, amfibieni și alte animale. Drenarea, incendierea și recoltarea stufului în perioade nepotrivite îi pot elimina locurile de cuibărit.

În cadrul proiectului, specia este întâlnită în situl ROSPA0167.

Stârc mare, cu nuanțe brun-roșcate, legat de zone umede întinse și liniștite. Cuibărește în stufărișuri dese, unde își ascunde bine colonia, și se hrănește cu pești, amfibieni și nevertebrate. Este prezent în România în sezonul cald. Arderea stufului, drenarea și deranjul în apropierea coloniilor îi pot afecta reproducerea.

În cadrul proiectului, specia este întâlnită în situl ROSPA0159.

Porumbel sălbatic mai mic, cu spate brun-roșcat și desen închis pe aripi. Cuibărește în păduri deschise, zăvoaie, tufișuri și aliniamente de arbori din apropierea terenurilor agricole. Se hrănește mai ales cu semințe culese de pe sol. Dispariția vegetației de margine, pesticidele și presiunea vânătorii contribuie la declinul speciei.

În cadrul proiectului, specia este întâlnită în situl ROSPA0167.

Șerparul este o pasăre răpitoare mare, cu aripi lungi și late, coadă relativ scurtă și cap proeminent. Este observat mai ales deasupra zonelor deschise, unde planează sau stă pe loc în aer în căutarea prăzii. Silueta deschisă la culoare pe dedesubt și zborul lent, cu planări prelungite, îl fac mai ușor de recunoscut.

În cadrul proiectului, specia este întâlnită în situl ROSPA0167.

Pasăre răpitoare specifică peisajelor deschise, cu pajiști stepice, pășuni și mozaicuri agricole. Vânează mai ales mamifere mici, dar poate prinde și reptile, păsări mici sau insecte. Cuibărește în România și poate fi observată planând deasupra terenurilor deschise. Transformarea pajiștilor stepice, pesticidele și deranjul la cuib reprezintă presiuni importante.

În cadrul proiectului, specia este întâlnită în situl ROSPA0167.

Pește mic, cu corp înalt și comprimat lateral, întâlnit în ape liniștite sau lent curgătoare cu vegetație. Reproducerea sa este strâns legată de scoicile de apă dulce, în interiorul cărora femela depune icrele. De aceea, conservarea speciei depinde și de menținerea populațiilor de scoici. Poluarea, curățarea excesivă a albiei și dispariția vegetației acvatice sunt presiuni importante.

În cadrul proiectului, specia este întâlnită în situl ROSCI0360.

Pește mic, alungit, din familia zvârlugilor, care trăiește pe fundul râurilor. Ziua se poate îngropa în nisip sau pietriș și preferă ape limpezi, cu un curent moderat și puțină vegetație. Calitatea substratului este esențială pentru specie. Colmatarea, poluarea, exploatarea pietrișului și modificarea curgerii pot degrada sectoarele potrivite.

În cadrul proiectului, specia este întâlnită în siturile ROSCI0360 și ROSCI0434.

Pește de apă dulce din bazinul inferior al Dunării, adaptat mai ales cursurilor superioare și mijlocii ale râurilor mici. Preferă apă limpede, repede și bine oxigenată, cu fund pietros sau nisipos. Este un pește de talie moderată, legat de zonele curate ale râurilor. Barajele, poluarea și modificarea albiei pot reduce habitatele potrivite.

În cadrul proiectului, specia este întâlnită în situl ROSCI0434.

Pește mic de râu, legat de zone cu apă curgătoare și fund nisipos sau cu pietriș fin. Trăiește aproape de substrat, unde caută nevertebrate și alte particule de hrană. Menținerea curgerii naturale și a sectoarelor cu sedimente variate este importantă. Barajele, extracția agregatelor și uniformizarea albiei pot elimina microhabitatele de care depinde.

În cadrul proiectului, specia este întâlnită în situl ROSCI0434.

Denumire folosită pentru un complex de pești mici, alungiți, adaptați vieții pe fundul apelor. Preferă ape lente sau stătătoare, cu substrat nisipos ori argilos, în care se poate îngropa. Se hrănește mai ales noaptea cu nevertebrate mici și alge. Deoarece rândul din workbook indică un complex taxonomic, identificarea exactă necesită prudență și date specializate.

În cadrul proiectului, specia este întâlnită în siturile ROSCI0360 și ROSCI0434.

Gândac croitor rar, de numai aproximativ unu–doi centimetri, cu corp negru acoperit de peri argintii și întunecați care formează un desen marmorat. Trăiește în pajiști stepice și zone stâncoase unde crește planta-gazdă Anchusa barrelieri. Larva se dezvoltă în tulpină și rădăcină. Pășunatul excesiv și dispariția plantei-gazdă îi amenință populațiile.

În cadrul proiectului, specia este întâlnită în situl ROSCI0265.

Carnivor mare și social, care trăiește de obicei în grupuri familiale și se poate deplasa pe distanțe mari. Folosește păduri, munți, stepe și mozaicuri agro-forestiere, dacă găsește hrană și refugiu. Dieta este bazată în principal pe ungulate sălbatice, completată oportunist. Fragmentarea habitatului, mortalitatea rutieră și conflictele cu activitățile umane sunt presiuni importante.

În cadrul proiectului, specia este întâlnită în situl ROSCI0335.

Rozător diurn care trăiește în colonii și sapă galerii în pajiști cu vegetație scurtă, stepe și pășuni. Poate folosi și margini înierbate sau alte terenuri deschise întreținute. Este ușor de observat stând drept lângă vizuină. Conversia pajiștilor, fragmentarea și schimbarea modului de pășunat sunt principalele presiuni asupra habitatelor sale.

În cadrul proiectului, specia este întâlnită în siturile ROSCI0265, ROSCI0286 și ROSCI0360.

Mamifer semiacvatic agil, adaptat la viața în râuri, lacuri, mlaștini și zone costiere. Se hrănește mai ales cu pești, dar consumă și crustacee, amfibieni ori alte animale acvatice. Vegetația naturală a malurilor îi oferă adăpost și locuri de odihnă. Menținerea calității apei, a zonelor liniștite și a continuității vegetației de mal îi păstrează resursele esențiale.

În cadrul proiectului, specia este întâlnită în siturile ROSCI0309, ROSCI0315, ROSCI0360 și ROSCI0434.

Șoarecele săritor de stepă este un mamifer mic din familia Sminthidae, legat de pajiști și stepe. Are corp suplu, coadă lungă și membre posterioare adaptate pentru deplasări prin vegetația ierboasă. Numele Sicista subtilis este folosit în documentația sitului, însă clasificarea grupului a fost revizuită; pentru publicarea unor detalii locale este necesară confirmarea taxonului prezent efectiv în sit.

În cadrul proiectului, specia este întâlnită în situl ROSCI0265.

Țestoasă semiacvatică de apă dulce, cu carapace închisă la culoare, adesea presărată cu puncte galbene. Trăiește în iazuri, lacuri, mlaștini, canale și ape lente cu vegetație bogată, dar folosește și uscatul pentru deplasare și depunerea ouălor. Drenarea zonelor umede, drumurile, poluarea și speciile invazive îi afectează habitatul.

În cadrul proiectului, specia este întâlnită în siturile ROSCI0265, ROSCI0309, ROSCI0315, ROSCI0360 și ROSCI0434.

Plantă perenă de primăvară, cu flori mari, violet-albăstrui, și frunze fin divizate, acoperite de peri albicioși. Crește pe coaste însorite, în pajiști uscate și stepice, adesea pe substrat calcaros. Înflorește devreme, înainte ca vegetația să devină înaltă. Culesul, pășunatul excesiv, eroziunea și transformarea pajiștilor pot afecta populațiile locale.

În cadrul proiectului, specia este întâlnită în situl ROSCI0265.

Plantă perenă cu rizom și flori mari, violete până la purpurii. Crește în pajiști stepice, pe stâncării calcaroase însorite, pe loess și în poieni ale pădurilor termofile. Populațiile pot fi răzlețe și ușor afectate de schimbarea folosinței terenului, arat, construcții sau cules. Păstrarea pajiștilor și a stâncăriilor nealterate este esențială.

În cadrul proiectului, specia este întâlnită în siturile ROSCI0265 și ROSCI0286.

Plantă erbacee perenă, cu tulpină dreaptă și flori albe mici, grupate spre vârf. Este endemică în România și foarte rară, fiind cunoscută din puține pajiști și fânețe însorite, uscate sau ușor umede. Păstrarea fânețelor tradiționale este importantă. Aratul, construcțiile, schimbarea folosinței terenului și pășunatul neadecvat pot elimina rapid micile populații.

În cadrul proiectului, specia este întâlnită în situl ROSCI0265.

Plantă perenă robustă, cu rădăcină groasă și tulpină foarte ramificată, care formează primăvara numeroase flori albe. Crește în pajiști stepice și pe coaste însorite, adesea erodate. Este cunoscută și sub numele regional de hodolean. Desțelenirea pajiștilor, schimbarea folosinței terenului și alte intervenții asupra versanților pot afecta populațiile izolate.

În cadrul proiectului, specia este întâlnită în siturile ROSCI0265 și ROSCI0286.